Noi doi

Povestește-mi despre tine.
Descrie-mi stările tale în care te-ai simțit cel mai singur, cel mai trist sau în care ai fost atât de fericit dar n-ai putut spune nimănui.
Vorbește-mi despre tine când eu nici nu existam în viața ta, când îți proiectai pe ecranul minții scenarii despre viitor, când nu îndrăzneai să îți dorești prea multe, când alții însemnau atât de mult pentru tine.
Descrie-mi clipele tale de anxietate, îndoielile și teama prin care ai trecut pregătindu-te pentru destinul tău.
Și apoi privește-mă.
Sunt aici, sunt lângă tine și sunt eu.
De-aici înainte nu vei mai fi singur și toate cele câte mi le-ai povestit s-au dus.
De-acum înainte suntem noi doi. Sunem noi doi și-n fața noastră este viața.

Eu cu mine

      Ce faci când rămâi dintr-o dată tu cu tine...? Cum te împaci, cum îți ții de urât, de unde începi și unde ai putea să termini să te convingi pe tine că ești tu cu tine și atât?...
      Nu e nimeni singur, în sinea lui fiecare e însoțit. De sine. Cu sine și în sine, de aici vine lumea fiecăruia, ca să se răsfrângă asupra celorlalți și pentru a se întoarce tot aici, la sine.
   
     Să-ți fie bine cu tine, să poți să mergi tot mai departe pe drumuri nebănuite în interiorul tău, ca să poți să vezi apoi calea ce ți se arată pe dinafara ta.