Un fel de gând sucit

Tu cum simți atunci când simți ceea ce simți ?

 Și cum vrei când vrei ceea ce vrei? 

 nu încape îndoială, 

 lucrurile, în esența lor, sunt atât de simple.

 Și vin 

 pe cale naturală.

 Însă noi le complicăm inutil și nefiresc 

 dându-le sensuri science fiction. 

 Nu mai există timp,

 de-ar fi existat vreodată- 

 deși mă îndoiesc. 

 Și prin asta, iată: lucrurile sunt atât de simple !

 Sunt eu, un trecut într-un prezent grăind din viitor. 

 Nici mai mult, nici mai puțin. 

 Mintea nu mai pricepe... 

 Mintea nici n-a priceput vreodată. 

 De-ai avut senzația aia câteodată, 

 că mintea pricepe ceva, orice, 

 te-ai înșelat, să știi. 

 Mintea nu poate pricepe. 

 E sufletul ăla pe care îl simți că vrea și vrea 

 dar nu poate grăi.

 Nu sunt cuvinte suficiente 

 sau potrivite 

 în lume  

 să îi spună vieții pe nume.

Să ne schimbăm lumile...

 S-a întors iarna..Cred că sunt ultimele ei zvâcniri și eforturi de a ne domina...Mă gândesc că pe undeva acum e primăvară iar în alte părți vară și chiar toamnă târzie...
Aștept soarele și primăvara ! 
  

"Dacă vrei să schimbi lumea, iubește un bărbat, dar iubește-l cu adevărat! Alege unul al cărui suflet îl cheamă pe al tău, care te vede. Acceptă-i mâna și ghidează-l ușor către sângele ce îți inundă inima, acolo unde îți poate simți căldura care îl învăluie, acolo unde se poate odihni, acolo unde focul tău îi va mistui povara grea. Privește în ochii lui, privește în profunzime și vezi ce sălășluiește acolo, adormit, treaz sau timid... Privește în ochii lui și vezi acolo părinții și bunicii lui și toate războaiele și nebunia ce au luptat-o spiritele lor într-un ținut îndepărtat, într-un timp îndepărtat. Privește către durerile lor și luptele și frământările și vina; fără să judeci. Și dă-i drumul, las-o să plece. Simte această ancestrală povară și fii conștientă de refugiul, de siguranța pe care o caută în tine. Lasă-l să se topească în privirea ta și fii conștientă că nu trebuie să oglindesti acea furie pentru că tu ai un pântec, o dulce, adâncă poartă către tărâmul care spăla și vindecă vechile răni." ( sursa: http://danielroxin.blogspot.ro)

 

"Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie în toate faţetele ei, prin toate anotimpurile ei, iar ea îţi va vindeca schizofrenia – dualitatea minţii şi jumătatea de inimă care menţin separarea dintre Spiritul şi trupul tău – care te menţin un singuratic mereu căutând în afara ta Însuţi, ceva care să dea sens vieţii tale. Iubeşte-o până în profunzimile umbrei tale, până la cele mai înalte tarâmuri ale Fiinţei tale, înapoi la Grădina unde ai întâlnit-o prima oară, la poarta tărâmului de curcubeu unde aţi pătruns împreună ca Lumină, ca Unul, până la punctul fără de întoarcere, până la sfârşiturile şi începutul unui nou Pământ. " (sursa: http://danielroxin.blogspot.ro )

 

 

 

 

Cerc

"Dragostea se hrănește, se menține, crește și reînvie cu multă imaginație. Imaginația te ajută să oferi dragoste și vei primi dragoste și așa se închide cercul : ca o verighetă! "

Eu cred că mai presus de orice în viața asta există omul. Omul care sunt și omul care ești. Existăm noi iar dincolo de noi există lumea toată.

Și mai departe, există oameni care vin și pleacă. Și totul în momente potrivite. Nici mai devreme, nici mai târziu. Suntem oameni într-o experiență continuă care este viața. Iar potrivirile astea care ne pândesc și ne înconjoară la fiecare pas nu pot fi evitate. Mai presus de orice în viața asta există omul, și nu orice fel de om, ci omul potrivit la momentul potrivit.

Am auzit cuvintele cu care am început postarea cu câteva luni în urmă. Nu s-au potrivit atât de bine atunci cu omul ce eram, însă acum îmi dau seama cum stă treabă cu șirul lung al potrivirilor din viața mea...

Am dat frâu liber imaginației, să rodească și să se înfrupte din viață. Am lăsat totul să curgă, să meargă în nonsens, fără să ghicesc de fapt că nonsensul asta este sensul bun, esența. Și iată-mă aici !

Eu cu mine

      Ce faci când rămâi dintr-o dată tu cu tine...? Cum te împaci, cum îți ții de urât, de unde începi și unde ai putea să termini să te convingi pe tine că ești tu cu tine și atât?...
      Nu e nimeni singur, în sinea lui fiecare e însoțit. De sine. Cu sine și în sine, de aici vine lumea fiecăruia, ca să se răsfrângă asupra celorlalți și pentru a se întoarce tot aici, la sine.
   
     Să-ți fie bine cu tine, să poți să mergi tot mai departe pe drumuri nebănuite în interiorul tău, ca să poți să vezi apoi calea ce ți se arată pe dinafara ta.
 

  

Lumea noastră de sus

          M-am întors din drumeţii şi postez aici pentru început nişte minunăţii de imagini care m-au vrăjit: iată cum se vede lumea noastră de sus - ce explozie de culori se leagă între cer şi pământ !...