Cum sunt

 Ce fac  

 și cum sunt? 

 Poate mai tristă,

 uneori

 nebântuită, 

 redobândită

 mie

 și pregătită.

   

 Poate mai goală 

 cu un gând  

 ori cuvânt, 

 dar mai bogată 

 cu un sfânt ! 

Cum suntem noi

 Mă întorc din vacanță mai împlinită decât mi-aș fi putut imagina că pot fi.  Nu am căutat să fiu așa, însă împlinirea a ajuns la mine prin tine.
 Și așa s-a închis cercul. Cercul ăsta pe care l-am așteptat să se întrevadă, să fie și apoi să se închidă așa frumos. Iar noi doi să rămânem la mijloc, închiși în el.

 Timpul devine fără sens, parcă nici nu vine, parcă nici nu trece. Nu mă obosește, nu mă grăbește, doar îmi dă curaj. Ce bine este ! Mi-era dor de senzația asta pe care o dată demult am aflat-o dar nu m-am bucurat prea mult de ea.
 E o nouă trecere și sunt pregătită pentru ea.
 Nu am nevoie să mă mai caut, să aflu cine sunt. Eu m-am găsit pe mine, prin tine.

 Te iubesc, om minunat!

Cerc

"Dragostea se hrănește, se menține, crește și reînvie cu multă imaginație. Imaginația te ajută să oferi dragoste și vei primi dragoste și așa se închide cercul : ca o verighetă! "

Eu cred că mai presus de orice în viața asta există omul. Omul care sunt și omul care ești. Existăm noi iar dincolo de noi există lumea toată.

Și mai departe, există oameni care vin și pleacă. Și totul în momente potrivite. Nici mai devreme, nici mai târziu. Suntem oameni într-o experiență continuă care este viața. Iar potrivirile astea care ne pândesc și ne înconjoară la fiecare pas nu pot fi evitate. Mai presus de orice în viața asta există omul, și nu orice fel de om, ci omul potrivit la momentul potrivit.

Am auzit cuvintele cu care am început postarea cu câteva luni în urmă. Nu s-au potrivit atât de bine atunci cu omul ce eram, însă acum îmi dau seama cum stă treabă cu șirul lung al potrivirilor din viața mea...

Am dat frâu liber imaginației, să rodească și să se înfrupte din viață. Am lăsat totul să curgă, să meargă în nonsens, fără să ghicesc de fapt că nonsensul asta este sensul bun, esența. Și iată-mă aici !

Eu cu mine

      Ce faci când rămâi dintr-o dată tu cu tine...? Cum te împaci, cum îți ții de urât, de unde începi și unde ai putea să termini să te convingi pe tine că ești tu cu tine și atât?...
      Nu e nimeni singur, în sinea lui fiecare e însoțit. De sine. Cu sine și în sine, de aici vine lumea fiecăruia, ca să se răsfrângă asupra celorlalți și pentru a se întoarce tot aici, la sine.
   
     Să-ți fie bine cu tine, să poți să mergi tot mai departe pe drumuri nebănuite în interiorul tău, ca să poți să vezi apoi calea ce ți se arată pe dinafara ta.