Tu cum simți atunci când simți ceea ce simți ?
Și cum vrei când vrei ceea ce vrei?
nu încape îndoială,
lucrurile, în esența lor, sunt atât de simple.
Și vin
pe cale naturală.
Însă noi le complicăm inutil și nefiresc
dându-le sensuri science fiction.
Nu mai există timp,
de-ar fi existat vreodată-
deși mă îndoiesc.
Și prin asta, iată: lucrurile sunt atât de simple !
Sunt eu, un trecut într-un prezent grăind din viitor.
Nici mai mult, nici mai puțin.
Mintea nu mai pricepe...
Mintea nici n-a priceput vreodată.
De-ai avut senzația aia câteodată,
că mintea pricepe ceva, orice,
te-ai înșelat, să știi.
Mintea nu poate pricepe.
E sufletul ăla pe care îl simți că vrea și vrea
dar nu poate grăi.
Nu sunt cuvinte suficiente
sau potrivite
în lume
să îi spună vieții pe nume.
