Eu cred că mai presus de orice în viața asta există omul. Omul care sunt și omul care ești. Existăm noi iar dincolo de noi există lumea toată.
Și mai departe, există oameni care vin și pleacă. Și totul în momente potrivite. Nici mai devreme, nici mai târziu. Suntem oameni într-o experiență continuă care este viața. Iar potrivirile astea care ne pândesc și ne înconjoară la fiecare pas nu pot fi evitate. Mai presus de orice în viața asta există omul, și nu orice fel de om, ci omul potrivit la momentul potrivit.
Am auzit cuvintele cu care am început postarea cu câteva luni în urmă. Nu s-au potrivit atât de bine atunci cu omul ce eram, însă acum îmi dau seama cum stă treabă cu șirul lung al potrivirilor din viața mea...
Am dat frâu liber imaginației, să rodească și să se înfrupte din viață. Am lăsat totul să curgă, să meargă în nonsens, fără să ghicesc de fapt că nonsensul asta este sensul bun, esența. Și iată-mă aici !