De ce nu ne ajunge timpul...?

Pentru că pur şi simplu nu ne ajunge?...:)
Glumesc, timpul este o noţiune relativă. Timpul ne ajunge de fiecare dată, le-a ajuns şi strămoşilor noştri şi nouă în egală măsură. Şi va continua să o facă.

Ne trebuie însă un contra-timp. Ceva la care să ne raportăm, o noţiune la fel de relativă că şi timpul, şi pe care să ne-o aducem în minte de fiecare dată când avem impresia că timpul trece. Iar eu mi-am găsit reperul contra timpului.

Acum vreo două luni mi-a picat în mâini într-o librărie o carte scrisă de Eckhart Tolle, "Liniştea vorbeşte". E o carte atât de mică şi totuşi atât de cuprinzătoare încât mi-am găsit răspunsul pentru multe din întrebările care mă frământă spiritual. Prin ea am învăţat să fiu conştientă, eu în faţa timpului şi aşa mi-am găsit contra-timpul.

"Acordă atenţie clipelor de răgaz - pauza dintre două gânduri, pauza scurtă şi tăcută dintre cuvintele unei conversaţii, dintre notele unui pian sau ale unui flaut sau pauza dintre inspiratie şi expiraţie.

Atunci când acorzi atenţie acestor pauze, conştientizarea a "ceva" devine, pur şi simplu conştientizare."

Eu sunt contra-timpul meu, în stare conştientă, observând timpul care trece de la un capăt la celalat, fără a schimba nimic, sau schimbând totul. Şi tot eu sunt şi timpul, forma pe care o prinde el zi de zi şi forţa ce-l face să treacă. Toate la un nivel la care nu există interdependentă. Există un singur nivel, unde încep toate într-un punct şi se termină în acelaşi punct.

Să ne schimbăm lumile...

 S-a întors iarna..Cred că sunt ultimele ei zvâcniri și eforturi de a ne domina...Mă gândesc că pe undeva acum e primăvară iar în alte părți vară și chiar toamnă târzie...
Aștept soarele și primăvara ! 
  

"Dacă vrei să schimbi lumea, iubește un bărbat, dar iubește-l cu adevărat! Alege unul al cărui suflet îl cheamă pe al tău, care te vede. Acceptă-i mâna și ghidează-l ușor către sângele ce îți inundă inima, acolo unde îți poate simți căldura care îl învăluie, acolo unde se poate odihni, acolo unde focul tău îi va mistui povara grea. Privește în ochii lui, privește în profunzime și vezi ce sălășluiește acolo, adormit, treaz sau timid... Privește în ochii lui și vezi acolo părinții și bunicii lui și toate războaiele și nebunia ce au luptat-o spiritele lor într-un ținut îndepărtat, într-un timp îndepărtat. Privește către durerile lor și luptele și frământările și vina; fără să judeci. Și dă-i drumul, las-o să plece. Simte această ancestrală povară și fii conștientă de refugiul, de siguranța pe care o caută în tine. Lasă-l să se topească în privirea ta și fii conștientă că nu trebuie să oglindesti acea furie pentru că tu ai un pântec, o dulce, adâncă poartă către tărâmul care spăla și vindecă vechile răni." ( sursa: http://danielroxin.blogspot.ro)

 

"Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie în toate faţetele ei, prin toate anotimpurile ei, iar ea îţi va vindeca schizofrenia – dualitatea minţii şi jumătatea de inimă care menţin separarea dintre Spiritul şi trupul tău – care te menţin un singuratic mereu căutând în afara ta Însuţi, ceva care să dea sens vieţii tale. Iubeşte-o până în profunzimile umbrei tale, până la cele mai înalte tarâmuri ale Fiinţei tale, înapoi la Grădina unde ai întâlnit-o prima oară, la poarta tărâmului de curcubeu unde aţi pătruns împreună ca Lumină, ca Unul, până la punctul fără de întoarcere, până la sfârşiturile şi începutul unui nou Pământ. " (sursa: http://danielroxin.blogspot.ro )