Vara pare că se întoarce pentru noi. E cald afară și se simte o ușoară agitație care reiese dintr-un amestec reușit de soare și trafic. Să fie vreo 11 ceasul.
Mă urc în mașină și buclele mele de-abia coafate tremură de emoții. Eu nu resimt nicio emoție însă.
În drum spre casă îmi trec prin minte o groază de cuvinte, oameni, liste cu lucruri de făcut, cu chestii pe care să nu le uit, plus o idee ! Și o dată cu ideea asta a mea ne oprim repede la o florărie în mall. Merg spre vânzătoare și îi explic că vreau un buchețel de flori cu trandafirii ăștia și ăștia, timp în care îi arăt cu degetul la ce flori m-am gândit. Mai aleg vreo două-trei frezii și un fel de garofiță ornamentala și gata buchetul. Continui să îi explic vânzătoarei că vreau să le taie mai mult din codițe și să le lege cu o fundă roșie. Ea se uită nedumerită la mine. Apoi îi spun: "Sunt pentru cununie... Răspunsul ei vine imediat: "Vai, dar trebuia să îmi spuneți din timp, de ieri, eventual să fi făcut o comandă, vă pregăteam ceva frumos..." Zâmbesc gândindu-mă că în urmă cu o zi nu aveam buchețelul în plan și că ideea asta m-a străfulgerat mai devreme un pic, în drum spre casă. Apoi îi zic: "Știți, vreau un buchețel simplu, trei trandafiri, câte o frezie, să fie tăiate simplu, aranjate simplu, ca și cum eu singură le-aș fi ales de la Dumneavoastră de aici și le-aș fi prins lejer cu panglica asta. Știți, eu mă mărit, eu sunt mireasă". Ea se uită din nou spre mine, doar pe jumătate mirată față de prima reacție de mai devreme și îmi spune că sunt prima mireasă care-i cere așa ceva. Eu tac. Continui să zâmbesc, apoi îmi iau buchetul, îl privesc mândră și ieșim din florărie, după ce primim urale de bine și "Casă de piatră"din partea doamnei vânzătoare.
Urmează câteva ore bune în care ajungem acasă și ne pregătim pentru una din zilele noastre cele mai frumoase: cununia civilă. Pornim din timp spre Oficiul sectorului 2 dar "reușim" să întârziem aproape 20 minute din timpul regulamentar alocat pentru oficializarea cununiei noastre. Rudele și prietenii încep să ne telefoneze, negăsindu-ne la fața locului, gata gata să ne zicem "da"- urile hotărâte, îi liniștim ( tot noi) explicându-le că suntem pe drum și că vom ajunge în scurt timp. Ajung și nașii care ne anunță că și-au făcut apariția la locul de întâlnire. Și într-un final ajungem și noi. Într-un amalgam de detalii ( întârziere, cravată ș.a.m.d.) care ne condimentează ziua, ne vedem pornind spre momentul cu pricina.
Cât de repede au trecut cele 10 minute ( cred că 10 au fost) în care ne-au fost enumerate, de către ofițerul Stării Civile, drepturile dobândite ca urmare a căsătoriei, nici nu mai știu... Toată lumea e veselă, toată lumea trăiește emoția pozitivă care ne înconjoară, cu toții simțim că începe o a doua vară, deși e trecut de jumătatea lui septembrie.
După cele două "DA"- uri puternice și hotărâte decidem să ne rupem pentru câteva ceasuri de rudele și prietenii strânși la față locului și fugim la Muzeul Satului pentru a imortaliza momentul și vibrațiile chipurilor noastre îndrăgostite.
Împreună, D-l și D-na Chesnoiu pornesc mai departe, prin viață, ca o familie <3
Mulțumiri tuturor celor care s-au agitat anunțând la intrare că întârziem, care s-au chinuit să facă un nod de cravată care nu a vrut de nicio culoare să iasă dar și care au împărtășit emoțiile zilei de 18 septembrie alături de noi, în ziua cununiei noastre civile.
Mulțumiri speciale fotografei noastre dragi, Luminița (http://www.luminitapopescu.ro/portfolio/uncategorized/rozinasebi/), fără de care n-am fi avut o groază de imagini frumoase care să ne amintească ziua deosebită pe care am trăit-o alături de oamenii dragi nouă.
