Give me a reason if you can...

'I'm so tired, of playing
Playing with this bow and arrow
Gonna give my heart away
Leave it to the other boys to play
Been tempted for too long

Go on, give me a reason to love you...'

Hata locurilor vizitate de mine - TripAdvisor

1. London, UK
2. Paris, France
3. Barcelona, Spain

• Create your own travel map.

Lumea din interiorul lumii noastre - despre teoria fractaliilor

    
     "Clouds are not spheres, mountains are not cones, coastlines are not circles and bark is not smooth, nor does the lightning travel in a straight line." - Benoit Mandelbrot

       De ceva timp mi-a tot trecut pe lângă ureche câte ceva despre teroria fractaliilor. Mi s-a părut interesant de privit mai în detaliu şi atunci am început să mă documentez.

        Aşa am aflat că fractalii sunt, de fapt, forme geometrice complexe alcătuite din detalii şi care tind spre infinit. Oricât de mult ai mări dimensiunile acestora (chiar şi de ordin microscopic), fractalii  îşi păstrează aceste detalii, aceleaşi peste tot, la orice scală. Un fel de formă a formei în formă. :) În mod normal, orice parte a acestui fractal se reflecta în întreg, îl alcătuieşte, la fel de bine cum întregul, divizat, rămâne alcătuit din nenumărate părţi, având toate aceeaşi formă: a întregului, şi definit de aceleaşi detalii pe care le păstrează în fiecare parte din el.
         Ei, nu-i aşa că e minunat?

         Teoria fractaliilor stă la baza creării Universului. Matematicianul francez Benoit Mandelbrot a preluat noţiunile acestei terorii şi a transpus-o în practică drept geometria fractală, demonstrând faptul că fractalii unui întreg trebuie să fie de ordin fracţional pentru a putea fi definiţi ca fractali. Tot Benoit Mandelbrot afirmă că fractalii există peste tot în natură: de la munţi, nori, roci şi agregate până la galaxii şi grupuri de galaxii.
         Se pare că lumea întreagă (Terra, Universul şi chiar galaxia noastră) este compusă din fractali, fiind probabil o ( mică?) parte a fractalului-mamă. Încerc să îmi fac o imagine a acestei noţiuni pornind de la Univers, Terra şi ajungând nu la mine ca individ, ci la fiecare particulă şi moleculă a corpului meu. Ştiţi ce-mi vine în minte? Îmi imaginez o spirală infinită!...Chiar aşa:

         Oare eu sunt eu în fiecare particulă a corpului meu? Gândind şi mai în profunzime, aşa ar trebui să fie, să fiu eu în fiecare moleculă a corpului meu, acel eu-parte ( fractal) al Universului. Deci fiecare particulă a corpului meu poartă în ea forma Universului şi a Galaxiei noastre...

         Va las să va imaginaţi voi mai departe această spirală fără de sfârşit. Încercaţi să v-o imaginaţi de la capăt spre început, sau invers, sau din oricare altă parte. Nu-i aşa că are aceleaşi detalii şi forme peste tot? Nu-i aşa că, oricum aţi îndrepta-o, ea continuă să se propage la infinit?

         Şi va dau şi un exemplu, de la care am pornit de fapt cu toată postarea aceasta de azi despre teoria fractaliilor (şi care m-a făcut să exclam: "wow!" ).
         Poza de mai jos reprezintă imaginea microscopică a grăunţelor de nisip ( mărită de 250 de ori faţă de dimensiunea reală):

            Pe lângă faptul că toate par a fi scoici în mărime naturală văzute pe fundul unei mări sau al unui ocean, observaţi forma predominantă a acestora: spirala...

:-)

Road to myself

 Intru în weekend fredonând...

'Every mistake I've ever made

Has been rehashed and then replayed

As I got lost along the way...'

Nu am nimic în plan, nu se întrevede nicio călătorie deocamdată, dar îmi ' fac bagajele' pentru viață, îmi reintru în drepturi și mă pregătesc de marea întâlnire: cu mine ! Pam pa ra ram pa pa pa pam...